Archive for August, 2009

Melc, melc, codobelc!


Azi m-am întâlnit, în sfârşit, cu Andrada. Nu ne-am mai văzut de la bac.

După ce am stat la taclale ore întregi, am decis să ieşim prin parc. Vremea era perfectă. Doar ce plouase, iar aerul era tare proaspăt. Un miros umed de frunze. Simţeam parcă norii cum îi respir.

Am decis să mergem în parc. Până să ajungem, Andrada a călcat un melc fără să vrea. Am ajuns în parc, am dat nişte ture, apoi am găsit o potecă plină cu melci. Ne-am gândit că, aşa cum a călcat unul mai devreme, aşa ar putea fi călcaţi şi cei care “nu circulau regulamentar”.

Astfel, ne-am apucat să luam melci şi să-i punem în iarbă ori pe frunze.

După cum ştim din copilărie, aceştia se bagă în cochilie şi ies dacă le cântăm următorul cântec:

Melc, melc codobelc
Scoate coarne boureşti
Că te duc la baltă,
Şi-ţi dau apă caldă,
Şi te duc la Dunare,
Şi-ţi dau apă tulbure,
Şi te sui pe-un buştean,
Să mănânci …leuştean.”

Ne-am adus aminte de copilărie şi cântam ca nebunele. Aceştia scoteau coarniţele, apoi râdeam zgomotos. Când au trecut doi tipi, ne-am dat repede în jos şi am tăcut. De fapt, era un el şi o ea. Am continuat să strângem melcii, până am eliberat aleea. Erau unii aşa mici şi drăguţi! Păcat că sunt lipicioşi!

He, he! Cu astea spuse, vine toamna! Bine-mi pare!

BlogDay 2009


Iată că azi este ziua recomandării de bloguri. Scopul? Get to know each other.

Aşadar, după cum scrie şi pe site-ul oficial, trebuie să recomand 5 bloguri interesante, preferabil noi.

1. Diacritica

Acesta este primul blog pe care îl recomand. Este o enciclopedie, dacă îi pot spune aşa, despre mult iubita noastră limbă. Publicaţii scrise greşit, întrebări despre gramatică şi multe altele, le puteţi vedea/citi/comenta aici.

2. Dan M

Nu chiar nou, dar interesant. Un blog care respectă normele limbii române cu ironie constructivă. Bun pentru detensionare. M-a atras spiritul critic, corectitudinea şi “limpeziciunea” să zicem aşa a scriitorului.

3. Bogdan

Un blog cu şi despre sport, dar ceea ce îmi place foarte mult este că organizează şi concursuri. Premiul acestora constă în cărţi, ceea ce mi se pare tare bine. Puţini tineri mai citesc!

4. Evergreen

Nu doar stilul, ci şi pasiunea pe care această fată o are atunci când scrie, sunt din puţinele lucruri care dau farmec blogului. Din punctul meu de vedere, o persoană caldă, plină de imaginaţie şi cu un viitor în faţă strălucit. Citeşte mult, iar aceste cărţi ni le arată şi pe blog. Aşa că, citiţi şi voi! hehe.

5. Raul

Un blog tare comic. Recunosc, îl accesez rar, dar de fiecare dată când intru, mă amuz de imaginaţia bogată pe care acest băiat o are. Imagini modificate? Asta nu e nimic! Să vedeţi ce mai inventează…

Ce trebuie să faci dacă vrei sa participi:

  1. Găseşte 5 noi bloguri pe care le consideri interesante
  2. Anunţă cei 5 autori că îi vei recomanda într-o însemnare în ziua BlogDay 2009
  3. Scrie o scurta prezentare a blogurilor, dând şi linkurile spre ele …
  4. Într-o însemnare în 31 august – BlogDay
  • 5.Adaugă tag-ul Technorati BlogDay:
    http://technorati.com/tag/blogday2009 şi un link la site-ul BlogDay http://www.blogday.org
  • Hai cu trenul ca să ne buşim la botox


    Astăzi l-am trimis pe ultimul drum pe Cristi (n-a murit :)). L-am dus la gară. El începe şcoala mai devreme ca mine pentru că este la Academie.

    După cum ne aşteptam, trenul a avut întârziere. Doar puţin. Aşa, vreo 40 de minute.

    Timpul “a expirat”, iar trenul a sosit în gară. În câteva secunde, toată lumea a început să se agite, să se împingă, sa dea peste tine cu bagajul. “Să nu plece”, zise o babă în spatele meu. O doamnă, din cauza acestor cretini a căzut împinsă de mulţimea grăbită. A luat doar un bot de asfalt, nimic mai mult.

    Frate, trenul nu pleacă până nu primeşte semnalul de oprire! E culmea! Ajunsă în faţa trenului, am asistat la o altă scenă. Un moş era împins pe scări să urce mai repede. “Dacă pleacă trenul şi nu apucă să bage bagajele?”. Mai bine nu mai ies din casă. Mă simt în plus pe lângă aceşti intelectuali!

    Interviu cu INNA


    În spatele acestor piese atât de apreciate de către lume, am descoperit şi un interviu cu INNA.

    Interviul este în engleză. Hai să vedem cât de bine vorbeşte cântăreaţa noatră engleză.

    CLICK

    ŞI mai CÂNTĂ în ENGLEZĂ. Mama ei de engleză!

    Doneaza sange! Cineva are nevoie de tine!


    Acest mesaj este pentru bucureşteni.

    O prietenă de-a mea are o mătusă în spital care are nevoie de sânge.

    Donează sânge mâine, 28.08.2009 la ora 7:30 a.m, la Institutul de Hematologie de la Piaţa Victoriei pentru Ciocârlan Aurora care este internată la Spitalul Militar. (când ajungeţi să donaţi trebuie să spuneţi pentru cine şi unde se află)

    Orice grupă de sânge este bună.

    Dacă doriţi să donaţi, prezentaţi buletinul.

    Donatorii vor primi bonuri de masă.

    Mulţumim pentru ajutor!

    Google agramat


    Acum ceva minute am văzut o chestie foarte amuzantă. La un search, dacă tastezi cuvinte CORECT, apare domnul google şi spune “Aţi dorit să scrieţi….”.

    EXEMPLU?

    Cuvântul repercusiune, nu repercursiune.

    google

    Noroc că mi-a dat la rezultat al căutării pe domnul DEX Online. Săracul ne-a zis că e greşeală frecventă… Şi mai avem pretenţii să scrie ceilalţi corect.

    Acest lucru arată faptul că sunt mai multe persoane care scriu greşit atunci când fac căutări pe net (sau scriu diverse articole) , în raport cu cele care scriu corect. De aceea domnul Google a devenit şi el confuz. L-a salvat prietenul său de cataramă, ce noroc!

    Şi uite cât de  multe lucruri ne învaţă google.

    Viata de pieton


    Eram acum ceva zile undeva, nu contează unde. Ideea e că mă aflam la un semafor, ca pieton. Bulevardul fiind mare, se circula pe 6 benzi, dar şi pentru că se intersecta cu un alt bulevard la fel de “spaţios”.  Semaforul era setat ca atare. Restul detaiilor sunt irelevante, aşa cum a fost şi rândul de mai sus.

    În fine, imaginaţi-vă un bulevard mare. Bun. În faţă e afişat cronometrul semaforului. Mai sunt 78 de secunde până se face verde pentru pietoni. Lângă tine se află un număr mare de sezonişti care se uită bulversaţi cum din faţă trec nişte oameni. La mijlocul trecerii, aceştia se opresc pentru că maşinile aveau prioritate.

    Unul dintre personaje, ce se gândeşte? Merge 3 metri în faţă, pe trecere, apoi se uită în spatele său, la semafor, să vadă cât mai e până se face verde. Diferenţa între mine şi ea? Eu m-am uitat, de pe trotuar, la cel afişat peste drum.  O altă diferenţă? Eu am stat să privesc în timp ce ea primea înjurăturile şoferilor.

    Asta chiar nu am văzut-o până acum. Ziua nu s-a încheiat însă. După vreo 5 minute, la alt semafor, un nene cu un microbuz plin ochi, s-a poziţionat pe trecere. Acesta ocupa de tot priveliştea şi chiar nu puteai vedea când trebuie să treci. O femeie mai îndrăzneaţă şi-a luat fiica de mână şi a trecut prin faţa microbuzului care avea roţile ovale. Exact atunci a plecat şi dânsul de pe loc. Cât de tare!

    OK, am trecut de la pieton la călător. Ieri când eram în autobuz, şoferul a oprit la toate staţiile. Exact când a ajuns la staţia mea, ce s-a gândit? “Nu e nimeni în staţie, merg mai departe”. OK, dar cei care vor să coboare ce să facă? Să aştepte o staţie în care să fie minimum un călător care aşteaptă?

    Sper ca toate să aibă drept cauza căldura excesivă de la malul mării.