Archive for October, 2009

Îmi place


Îmi place că lumea nu ştie să traverseze civilizat pe trecere….

Îmi place că oamenii nu ştiu să “utilizeze” un singur sens de mers şi se îmbrâncesc în tine.

Îmi place că atunci când te ridici de pe scaun, o femeie care nu este nici pe departe slăbuţă, îţi aruncă în nas o ţâţă pentru că este prea crizată ca altcineva să nu îi ocupe locul.

Îmi place când lumea inventează tot felul de chestii doar ca să fie ceva de discutat. Ce mai, mari creatori şi viitori jurnalişti consacraţi.

Îmi place cănd toţi se înghesuie într-un autobuz, deşi în spate vine altul care este aproape gol. Astăzi chiar nu se închideau uşile din cauza unui burtos. Nu s-a simţit să coboare să urce în următorul (care ajungea într-un minut – era la semafor) aşa că a ales să sugă burtica şi să îşi schimbe poziţia.

Îmi place să utilizez imprimanta, să se oprească brusc, să intru în panică pentru că s-a stricat, dar şi mai mult îmi place când văd că a ieşit din spate firul care făcea contact cu priza. Îmi mai place şi atunci când încarc cartuşul, apoi dărâm sticluţa pe covor. Oricum mă plictisisem de culoarea lui. Puţin negru nu strică!

Îmi place că de la alergia pe care am avut-o mi-au ieşit pe corp tot felul de lucruri drăguţe: “Vai, uite încă o bubiţă roşie! Ce drăguuuuuţ!!!”

Iar acum oftez şi spun că nu prea e aşa. Uneori situaţiile astea mă amuză, alteori îmi vine să dau cu un cataroi în cap unora…

Emoţii controlate de… legitimaţia pentru student?


Da, cam aşa stă treaba. Am tot primit întrebări dacă îmi este dor de casă, când voi merge şi aşa mai departe. Răspunsul? Când voi avea legitimaţie pentru student cu care să beneficiez, evident, de reducere.

Sufletul meu nu urlă încă foarte tare după locul natal, pentru că orice gând legat de acest lucru este ţinut în frâu de ideea următoare: “Anda, nu ai încă reducere, aşa că ia-ţi gândul!”. Şi chiar aşa fac. Emoţional o duc bine, doar ca mai am tentativa de a lua câte un stâlp în braţe doar de dorul îmbrăţirării mamei mele, apoi altul pentru iubitul meu, apoi altul pentru prietenele mele cărora le duc dorul… şi tot aşa.

Mă gândeam că aşa cum unele femei au nevoie de vibrator, aşa aş avea eu nevoie de un manechin pe care să-l îmbrăţişez în fiecare zi şi căruia să-i schimb doar poza. O dată să fie mama, apoi tata, apoi restul persoanelor dragi mie. Nu mă lungesc pentru că nu sunt la nicio inaugurare la care ar trebui să înşir persoanele cărora le mulţumesc.

În rest… sunt întreagă aici, este bine. Nu, nu mănânc biscuiţi şi nu beau apă toată ziua. O duc bine, spre dezamăgirea unora. Poate şi spre a mea… dar mă gândesc că drumurile din fiecare zi mă vor ţine în formă.

Atât pentru astăzi. Mulţumesc legitimaţiei pentru student pe care nu o am. Este un bun echilibru emoţional pentru mine până o voi primi.

Se simte


Se simte că sunt într-un alt mediu şi nu, nu urăsc Bucureştiul, chiar dacă este poluat, aglomerat, pe punctul de a se prăbuşi, mie tot îmi place.

Măcar aici nu e plin de cocalari la fiecare colţ al străzii şi nici piţipoancele nu ies atât de tare în evidenţă, în comparaţie cu oraşul Constanţa.

Am tot zis că voi scrie, dar m-au terminat drumurile astea şi numai de asta nu aveam timp. Unori este atât de greu să apeşi un buton, apoi să dai nişte click-uri, încât te apucă frica să nu dea peste tine lenea atunci când trebie să utilizezi o toaletă.

Măi, ce pot să spun, îmi place facultatea asta, nu regret că am dat aici, nu voi regreta niciodată. Colectivul este OK şi sper să fie din ce în ce mai receptiv, tolerant şi dornic de “acţiune”.

Mă bag la citit presă, de fapt, să culeg ceea ce se întâmplă prin politică… ASTA e cea mai IMPORTANTĂ… să dea boala-n ei de parlamentari…