Archive for August 26th, 2009

Google agramat


Acum ceva minute am văzut o chestie foarte amuzantă. La un search, dacă tastezi cuvinte CORECT, apare domnul google şi spune “Aţi dorit să scrieţi….”.

EXEMPLU?

Cuvântul repercusiune, nu repercursiune.

google

Noroc că mi-a dat la rezultat al căutării pe domnul DEX Online. Săracul ne-a zis că e greşeală frecventă… Şi mai avem pretenţii să scrie ceilalţi corect.

Acest lucru arată faptul că sunt mai multe persoane care scriu greşit atunci când fac căutări pe net (sau scriu diverse articole) , în raport cu cele care scriu corect. De aceea domnul Google a devenit şi el confuz. L-a salvat prietenul său de cataramă, ce noroc!

Şi uite cât de  multe lucruri ne învaţă google.

Advertisements

Viata de pieton


Eram acum ceva zile undeva, nu contează unde. Ideea e că mă aflam la un semafor, ca pieton. Bulevardul fiind mare, se circula pe 6 benzi, dar şi pentru că se intersecta cu un alt bulevard la fel de “spaţios”.  Semaforul era setat ca atare. Restul detaiilor sunt irelevante, aşa cum a fost şi rândul de mai sus.

În fine, imaginaţi-vă un bulevard mare. Bun. În faţă e afişat cronometrul semaforului. Mai sunt 78 de secunde până se face verde pentru pietoni. Lângă tine se află un număr mare de sezonişti care se uită bulversaţi cum din faţă trec nişte oameni. La mijlocul trecerii, aceştia se opresc pentru că maşinile aveau prioritate.

Unul dintre personaje, ce se gândeşte? Merge 3 metri în faţă, pe trecere, apoi se uită în spatele său, la semafor, să vadă cât mai e până se face verde. Diferenţa între mine şi ea? Eu m-am uitat, de pe trotuar, la cel afişat peste drum.  O altă diferenţă? Eu am stat să privesc în timp ce ea primea înjurăturile şoferilor.

Asta chiar nu am văzut-o până acum. Ziua nu s-a încheiat însă. După vreo 5 minute, la alt semafor, un nene cu un microbuz plin ochi, s-a poziţionat pe trecere. Acesta ocupa de tot priveliştea şi chiar nu puteai vedea când trebuie să treci. O femeie mai îndrăzneaţă şi-a luat fiica de mână şi a trecut prin faţa microbuzului care avea roţile ovale. Exact atunci a plecat şi dânsul de pe loc. Cât de tare!

OK, am trecut de la pieton la călător. Ieri când eram în autobuz, şoferul a oprit la toate staţiile. Exact când a ajuns la staţia mea, ce s-a gândit? “Nu e nimeni în staţie, merg mai departe”. OK, dar cei care vor să coboare ce să facă? Să aştepte o staţie în care să fie minimum un călător care aşteaptă?

Sper ca toate să aibă drept cauza căldura excesivă de la malul mării.

Guano Apes vine in Romania


Guano Apes 

 

Am vorbit cu Andrada despre asta imediat ce am aflat.

Prima noatră idee? NU POSTA, ca să nu afle toţi şi să vină.

Ei, bine, se pare că a fost destul de mediatizat acest lucru, aşa că acum îmi permit să-l fac şi eu public. De ce? Pentru că este formţia mea preferată.

Aceştia vor cânta în Parcul Izvor din Bucureşti, pe data de 5 septembrie.

Intrarea e liberă, aşa că go go go!

 

Repercusiunile jocurilor pe calculator


Cristi tocmai a scris un articol despre “Jocurile pe calculator si comunitatile online”.

M-am gândit să aduc anumite completări în ceea ce priveşte repercusiunile acestor lucruri.

Pe lângă faptul că persoana respectivă intră în sfera anti-socialului (în viaţa de zi cu zi), ceea ce mă doare mai mult pe mine este că nu ştie să se exprime corect în limba română.

Ajunge să comunice cu diferite persoane care scriu greşit, iar ei uită şi ceea ce mai ştiau corect din anumite expresii. Pe lângă prea cunoscutele “sh”, tz”, aceştia au mai invetat diferse abrevieri gen: “dk nu vb cu mn”. OK, asta nu e nimic grav.

E drăgut când vezi scrieri de gen “Vrei să vin la tine s-au nu?”, “A-ţi greşit”, iar restul cuvintelor care necesită cratimă sunt scrise unit. NU, NU e drăguţ.

OK, nici asta nu e AŞA grav. Ce ar fi să pocim cuvintele, să nu mai ştim cum se scriu anumite cuvinte: “înpreaună”, “jicnire”, “repercursiune”, “puctu meu de vedere”, “celelate”, etc.

Mai grav este atunci când, cu bună intenţie, le spui unde au greşit şi îi ajuţi să-şi corecteze exprimarea. Unii îţi mulţumesc, iar alţii te critică pe un motiv banal, cum ar fi: “Dacă înveţi să scrii corect nu ai nimic în cap, nu poţi discuta cu cei din jurul tău, ceea ce rezultă că eşti un robot”. Mi se pare absurd. Poate sunt eu absurdă.

De ce se ajunge la astfel de lucruri?

Păi, simpaticul nostru gamer îşi petrece cât mai mult timp în faţa calculatorului. Nu mai frecventează cursurile la şcoală, pierde noţiunea timpului (îşi dereglează regimul somnului), apoi se trezeşte că are prea multe absenţe, a fost exmatriculat sau a picat un an. Lucrul acesta îl face să se resemneze, dar nu renunţă la jocuri. Încet, încet, în cazul în care respectivul/a are prieten/ă, va constata că rămâne fără persoana iubită care se satură să vadă acelaşi joc când merge în vizită.

Acestea sunt puţine lucruri pe care le pierdem. Sunt mult mai multe, aş scrie pagini interminabile, dar risc să plictisesc. N-am s-o fac.

Aşadar, jocurile pe calculator ne aduc multe minusuri: pierdem prieteni în viaţa reală, pierdem ani din şcoală, pierdem noţiunea timpului, pierdem o viaţă sănătoasă (fie ajungem scheleţi, fie obeji) şi tot aşa.

Singurul plus al jocurilor, din punctul unui gamer: e fun, cunoşti oameni în toată ţara (doar virtual, dar pe care îi poţi cunoaşte în timp prin ceea ce se numeşte gather) şi obţii mega chestii în jocul respectiv care-ţi oferă o stare de euforie: “i-am dat head shot lu’ bulangiu’ ăla”, “mi-am luat armură nu ştiu de care”, “am făcut nu ştiu ce level pentru nu ştiu ce vrajă” şi tot aşa.

Şi eu m-am jucat excesiv acum trei ani, m-am îngrăşat foarte mult, arătam naşpa şi scriam greşit. Ajunsesem să mă gândesc de două ori înainte să scriu ceva în caiet pentru că vedeam tot felul de scrieri pe net, greşite şi corecte, doar că nu mai ştiam care e varianta corectă.

Acum mi-am spălat păcatele şi mă bucur că am trecut peste asta.

Nu vă lăsaţi pradă jocurilor pe calculator. Nu zice nimeni să nu mai jucaţi, dar jucaţi cu cap!