Archive for January, 2010

Probleme, probleme şi iar probleme


Simt că tâmpesc şi nu alta. Sesiunea asta mă cretinizează mai rău. Nu mă simt nimic în ea decât stres, nervi şi faptul că nu pot face nimic. Examenele sunt programate la distanţe foarte lungi şi din cauza asta nu am niciun chef să învăţ, nu pot să învăţ cu cinci zile înainte. Las totul pe ultimele două zile, iar alea par suficiente şi nu prea.

Mâine am test la modulul psihopedagogic şi sincer nu îmi arde deloc să citesc. Am făcut psihologie în liceu, am dat la bac. Poate mă ajută chestia asta pentru că, efectiv, îmi bubuie creierul.

IRP-ul m-a tâmpit de tot. Şi mai bine nu învăţam atât că promovam cu aceeaşi medie nenorocită. Mă simt obosită tot timpul şi singura chestie pe care o fac este să intru pe forumul FJSC de 7000 de ori pe zi. Eu şi Cati avem o problemă, mai nou şi Ally. Petrecem prea  mult timp. Oare suntem dependente?

Şi mă plâng, daaaa, de nu mai pot, pentru că nu mai pot de lene şi oboseală. Sunt nasoală… O fată atât de ambiţioasă ca mine să fie atât de delăsătoare??? Mi se rupe inima… Trebuie să-mi revin… Cafea? Nu prea merge. Apa? Nici aia nu mai intră…

Aştept să se termine totul că m-am săturat…

Buimacă, grad II


Şi iar mă trezesc turmentată, ba mai rău ca ieri.

Răceala asta nu vrea să mă lase şi pace, este clar, va trebui să o suport.

Stau cu un teanc de şerveţele la metru, pentru că toate pachetele de batiste dă hârtie le-am epuizat.

Şi uite aşa mai scriu trei cuvinte şi mai suflu nasul. Nu mai fac faţă, mucul şef a trimis o armată mare-n nasul meu. Mă întreb cum o să scriu pt ITC în starea asta, dar trebuie să o fac.

Iar despre întrebarea întrebătoare, cum termin cu răceala voi posta. Am primit deja provocări, aşa că mai aştept.

Şi sunt praaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaf…. pentru că aşa am dormit şi m-am trezittttt…. Praf, praf, praf!

Buimacă


Deja m-am săturat să mă trezesc turmerntată, iar în această dimineaţă şi cu un muc enervant în nas. Mă cam dor oasele şi tare mi-ar fi de folos un călcat în picioare, dar… na, nu am aparatură de înaltă generaţie la mine şi nici nu-mi permit să-mi cumpăr, mai ales că-s “o amărâtă de studentă”. Dar să trecem peste asta.

Ce mă bucură este că afară a dat soarele şi că păsăricile nu-mi mai cântă la fereastră. Acum a luat cocoşul rândul acestora şi se-ntrece la cântat cu “Chira”, căţeaua. (câtă cacofonie, frate!:D). Parcă aş bea un 3 în 1. Acum ceva vreme mi-am luat o cutie de 3 în 1 de 400 g pentru sesiune. Doar jumătate am folosit, iar jumătatea aia în momente neplanificate. Învăţatul l-am dres cu altceva până la urmă: apă. Acum mi-e cam greu şi cred că mă dau pe ceaiuri ca să nu răcesc. Nu de alta, dar sunt cam alergică la o categorie variată de medicamente, printre care cel mai nociv, hâhâ, este algocalminul fiolă. Era să crăp de la el fără să ştiu, iar de atunci doctora îmi spune să am tot timpul scris pe mâna + screen saver la telefon: “Sunt alergică la algocalmin”.

Sper totuşi să nu ajung să leşin vreodată şi să dau din una-n alta.

Încet, încet îmi trece şi spatele. A pârâit destul zic eu, aşa că mă duc să-mi dau smeclezul de la ochi şi să-mi spăl dinţii că altfel mor… Sună cam ciudat, dar eu dacă nu mă spăl pe dinţi încep să am stări de vomă. Pam-pam!

Şi… de diseară… începe învăţatul! Trebuie să pot… trebuie să pot… trebuie să vreau să pot….

Întrebare întrebătoare…


Lume, lume! Vedeta din mine îşi caută susţinători!

Mă întrebam dacă ar fi interesant să mă înregistrez şi să postez pe blog anumite piese. Asta pentru cititori şi posibili viitori ascultători. Îmi place să cânt şi mă cam plâng că nu am cui şi nu are cine să mă critice! :)

Propun să îmi lăsaţi câteva melodii pe care sunteţi curioşi să vedeţi cum le interpretează donşoara dă mine, dar fără manele şi guţăreli de acest gen. Şi recunosc că-mi este greu să interpretez melodii cântate de voci masculine.

Am pus poll în dreapta. Mersic!

So… aştept sfaturi!

N-am făcut infarct


Şi după cum spuneam, n-am făcut şi am trecut! Nu am restanţă! Dar… nu se poate şti niciodată. Mai am un examen aşa că ar fi bine să nu mă bucur înainte. Ideea e că ce era mai de rahat s-a dus… şi dus a fost!!

Aşa…şi doar ce am venit acasă de la dentist. Mi-am făcut nenorocita aia de măsea care a început tocmai în sesiune să mă doară. Iar acum îmi este foame, nu groaznic, dar îmi este… Am nişte icre de la mama puse la pachet, îmi fac cu ochiul, dar nu pot mânca. Trebuie să aştept să se întărească drăcovenia. Mai mult decât atât, mă rup dinţii pentru că ortodontul doar ce mi-a mai fixat una alta la aparat…

Astăzi la examen era să fac stop-şoco-cardio-respirator când mi s-a dat un subiect în care să prezint evenimentul important al săptămânii. Păi, de unde să ştiu? 1. Nu mai am TV, iar 2. Am fost pe acasă şi nu am accesat cu ardoare paginile de ştiri, dar m-am descurcat. Mi-am dat seama că un cuvânt magic precum “VIZĂ” m-a scos din coteţ.

Grilele nu ştiu dacă-s bune sau nu, dar mă aştept să trec.

Noi să fim sănătoşi…

Şi uite aşa încerc să pierd timpul… Mai am jumătate de oră şi pot mânca….

Chef


În dimineaţa asta m-am trezit like dust. Dacă acum mă dor toate cele, nu vreau să mă gândesc la bătrâneţe…

Am tras nişte concluzioare în dimineaţa asta… sau mai de mult, dar mi-a fost lene să le şi scriu….

  • Spălatul pe dinţi face minuni

Deşi multora le este lene şi preferă să flencăne gumă în loc să se spele pe dinţi, ei bine, mai bine ar face-o. Te revigorează! Te trezeşte din morţi! Şi mai mult decât atât te ajută să-ţi aminteşti că astăzi ai examen!

  • Mai bine nu înveţi decât să o faci puţin

…deşi eu am făcut-o puţin. Am trecut prin trei cărţi în care am găsit aceleaşi chestii, aceleaşi cuvinte, aceleaşi expresii, dar sunt sigură că jumătate din întrebări nu vor avea de-a face cu ce scrie acolo. O citez pe Cati: “în carte nu scrie ce sunt alea hard news“. Păi, da… Cam are dreptate. Deci, mai bine nu mai citeşti decât să te afli în situaţia de a-ţi părea toate variantele corecte pentru că “le-ai ochit” prin carte.

  • Am descoperit că am oroare la alarmă

Soneria telefonului mă scoate din minţi, mă sperie şi-mi provoacă o stare de nervozitate… Ar fi OK dacă s-ar întâmpla înainte de un examen, dar eu mă sperii chiar şi când pun ceasul să sune după-masă ca să mă trezesc şi eu. Soluţia ar fi să schimb soneria, dar…. ca de obicei… mi-e lene. Am luat altă măsură de precauţie, mă trezesc înainte să sune, dar uit să dezactivez alarma. Şi da, FUCK, chiar acum a sunat! Mr….

  • Azi voi face infarct

Da, va fi unul programat! Dacă trec la IRP, fac… dacă nu trec fac de două ori sau nu mai ard cărţile… Aşadar, vedem dacă ajung la TR la examen. Voi fi pe drum când îmi va trimite Cati sms…

  • Păsăricile şi-au luat ţeapă

De dimineaţă-mi cântau câteva mândre la fereastră. Cred că o altă păsărică le-a dat sms să le zică că a venit primăvara. Ce ţeapă! Sunt -10 grade afară, dar poate se vor duce cu această ocazie să vadă cum e şi-n Siberia.

Aşadar, mă uit la foile care sunt p-aci, p-acolo şi le las şi pe ele să mai doarmă. Nu vreau să le deranjez… Deci nu am chef azi de nimic… Şi mai merg şi la dentist… IE………..

Aer….iană


De multă vreme tot intru pe blog şi văd că mai am câţiva curioşi care tot aşteaptă să mai scriu câte ceva. Dacă aş sta să scriu zilnic, aş avea o groază de spus. Dar pentru că am o lene acută în oase şi nu numai, nu am reuşit să apăs butonul ăla nemernic pe care scrie log in.

Azi am avut curaj, măcar acum!

Mă aflu în camera mea şi mă îngân pe nişte melodii de la Duran Duran. În jur am numai foi, cărţi şi mă întreb când naiba o să le deschid odată că, totuşi, mâine am examen. Păi, mai pe seară… sau, na “mai încolo”. Mâine şi joia viitoare, apoi sunt free!!! Şi evident aeriană.

Elena tot îmi promite o bătaie soră cu moartea dacă nu mă apuc. Totuşi, e cald, muzica e în surdină, iar eu sunt visătoare. Ar fi păcat să stric această atmosferă… Şi lenevesc…şi iar lenevesc…

Aseară Corina mi-aP09-09-05_18.45 trezit amintirile de la 15 ani printr-un post de-al ei. Îmi aduc aminte, la 15 ani eram obsedată după Evanescence şi nu puteam să dorm noaptea pentru că până dimineaţa îmi răsunau versurile în minte. Aveam nopţi tare agigate. Tot atunci eram prin clasa a 8-a. Mică, naivă şi prostuţă, dar eram o păpuşă de fată, nu ca acum.

Mi-e dor să arăt ca atunci, firavă cu pletele fluturând în vânt…şi ce bucle mai aveam!

Cam aşa… arătam. Mi-e dor de acele momente, deşi, facă aş fi putut să schimb ceva de atunci, aş fi schimbat fără să mă mai gândesc. Dar, hei! Măcar sunt acum întreagă.

Şi…….NU mă voi mai vopsi EVER!

Gata. Am zis… Poate mă apuc şi eu să recitesc la TR. Bine că am lecturat pe tren ca să nu mă simt atât de vinovată că stau dejaba.

Pupici la curioşi, prieteni şi…….. invidioşi (îmi pare rău că nu există notă mai mică de 1 ca să puteţi vota articolul… o să încerc să reinventez matematica pentru voi!)

CHEERS!