Picături mari şi moi de ploaie îmi cuprind trupul. Se izbesc de mine, dar nu simt durere. Doar furnicături şi felul cum apa se îmbibă în cămaşa mea de in. Zâmbesc, mă uit spre cer şi închid ochii. Îmi întind mâinile, desfac palmele şi simt cum picturile de ploaie îmi gâdilă buricele degetelor. Sorb umezeala de pe buze, apoi le muşc uşor. Nu văd nimic, doar ascult concertul unul cu natura, iar eu una cu ploaia.

Când mă simt pierdută, ea îmi cuprinde toată fiinţa.

Advertisements