Sunt leneşă doar atunci când am chef sau când nu am chef de anumite lucruri. Nu îmi este somn, iar omul când nu are ce face…îşi găseşte de lucru.

Şi uite aşa, pe ici pe colo iveşti tot felul de chestii pe imensa asta platformă ce o numim…net. Uneori te ajută să-ţi dai seama cum unele persoane fac anumite chestii ca tine, chiar dacă nu aveţi nicio legătură. Tot timpul ne place să părem originali, dar atunci când pornim de la zero, avem tendinţa să apelăm la deprinderile vechi. Ale noastre, ale celorlalţi sau ale anumitei persoane mai mult sau mai puţin cunoscute. Şi uite aşa ajungem la replici de genul: “Fac asta pentru prima dată cu tine”, deşi “prima dată” a fost de mult “fumată”. Uneori avem impresia că persoana pe care o avem lângă noi merită mai mult din partea noastră (uneori mai mult decât a meritat o persoană din trecutul nostru) şi de aceea îi spunem astfel de chestii ca să se simtă preţuită… Posibil, aţi spune sau m-aţi contrazice. Păi, da, că şi eu mă contrazic. Am învăţat să spun de la bun început tot ceea ce am de spus ca să nu mai am surprize pe viitor. Şi a mers bine. Îmi place. De ce să afirm că “fac asta cu tine pentru prima oară”, dacă deja am făcut-o de nenumărate ori cu altă persoană. Şi nu vă gândiţi la prostii, ci pur şi simplu, spre exemplu, la anumite locuri în care mergeai cu o persoană. Dacă persoana dispare, apare alta care o va înlocui. Şi de multe ori punem în balanţă ceea ce am avut cu ce avem. Şi încercăm sau nu să îi atribuim o valoare mai mare faţă de cea veche. De ce? Păi, ca să ne simţim noi mai bine, să nu avem sentimentul că am pierdut un război spiritual.

Poate tot ceea ce pălăvroscriu eu aici pare o porcărie, dar dacă stau să citesc tot ceea ce am scris, încep să-mi dau dreptate. Iar tot ceea ce se petrece în jurul meu îmi confirmă nebunia.

Fericirea

Uneori, aşa cum spunea şi Corina la un seminar, ai atât de multe idei, încât nu le poţi termina pentru că sunt completate de altele, şi altele, şi altele.

Meditez în această noapte cu ochii pe ceas. Peste câteva momente voi avea alături de mine persoana iubită. Şi mă gândesc… Oare ce face? E bine? A găsit vreo gagică prin tren? Măcar e drăguţă?…. De fapt, doarme cu băluţe prin ghetuţe. Sigur mă visează sau se gândeşte la mine. Probabil crede că dorm şi daia nu-mi dă mesaj. Bine face.

Toate gândurile astea mă bucură, mă fac să mă simt fericită-n nebunia mea. Probabil că există persoane care contestă acest lucru. Dacă aţi fi în situaţia asta, cu siguranţă acea persoană şi-ar dori să aibă ce aveţi voi. Căci în fond… ce rost să ai bani, dacă nu ai iubire?

Eu sunt fericită că-l am pe el, atâta timp cât vom decide amândoi. Momentan este “un contract” pe perioadă nedeterminată.

Mai bine mă opresc pe aici ca să nu mă apuce un aberat spornic.

Noapte bună pentru cei care vor citi acum şi bună dimineaţa celor care o vor face… dimineaţa.