Posts from the ‘Istanbul’ Category

Mâncarea la stradă


În Istanbul, mâncarea la stradă este pretutindeni prezentă. La orice colţ, pe trotuare sau chiar pe malurile de pe faleza din zona Mării Negre.

Mâncarea la stradă
Pe toate drumurile principale se găsesc standuri cu tot felul de preparate specifice lor. Castanele sunt la mare căutare. Vânzătorii au o tonetă mică pe roţi, astfel încât să se mişte în funcţie de mulţime. Aceştia le prăjesc în faţa cumpărătorilor pe o plită încinsă. În momentul în care coaja de pe acestea se crapă, ele sunt gata şi puse într-o pungă de carton.

O altă atracţie şi o bună gustare pentru cei care sunt pe fugă, este mica tonetă cu preparate din panificaţie. Covrigi moi, crocanţi, de diferite dimensiuni, cu susan şi chiar foietaj. Acestea sunt considerate de către turci ca fiind ieftine şi gustoase în acelaşi timp.

O altă atracţie este un preparat pe care îl găsim chiar şi la noi în ţară, în plin sezon estival în staţiunile de pe litoralul românesc. Este vorba despre porumbul fiert şi copt. Turcii folosesc tot o tonetă cu roţi, iar  porumbul este servit direct pe o pănuşă, după ce este dat cu sare. Uneori folosesc şi o bucată de hârtie, de obicei seara când vânzările sunt pe terminate.

În Istanbul, preparatele din peşte sunt foarte căutate, dat fiind faptul că oraşul are deschidere la Marea Neagră, iar pescuitul este în vogă. Un preparat interesant care se serveşte de asemenea la stradă, pe o tonetă cu roţi mai mare, de obicei pe malul mării, este peştele cu pâine (Balik Ekmek). Bucătarul pune bucăţi de scrumbie pe grătar. După ce  acestea sunt gata, ia câte o bucată de peşte şi o pune pe pâine, pune salată verde cu ceapă, apoi oferă cumpărătorului sandviciul. Lângă stand se află o măsuţă pe care sunt sticluţe cu sirop de lămâie şi sare, pentru ca fiecare să-şi pună peste preparat după bunul plac.

Tot la malul mării, dar nu numai, sunt bărbaţi care vând scoici de mare pe care toarnă lămâie deoarece, spun ei, sunt greţoase şi nu vor ca persoanele care cumpără să îşi facă o părere proastă despre produsul lor. De obicei aceştia stau pe străduţe înguste, printre standurile de peşte sau în pieţele unde se vând peste, dar cel mai adesea pe malul mării unde lumea vine să guste din preparate făcute din peşte.

De asemenea, mai există un stand cu murături. În bidoane mari, de plastic, începând cu 5 l, până la 20 de l, se găsesc multe feluri de legume murate. Printre acestea se numără castraveţii, morcovii, varza albă, varza roşie şi sfecla. Din zeama acestora se prepară şi sucuri care au un gust înţepător de oţet care este bun pentru digestie.

De asemenea, la orice colţ de stradă se găseşte suc de portocale preparat pe loc, dar nu numai. Printre acestea se numără şi îngheţata tradiţională care este servită cu un show pe cinste.

Advertisements

Reuniunea Internaţională a Studenţilor 2010


În perioada 28-29 aprilie, în Istanbul are loc Reuniunea Internaţională a Studenţilor. Acesta doreşte să aducă în prim plan faptul că, deşi vorbim aceeaşi limbă, facem aceleaşi lucruri. Deviza acestora sună cam aşa: “Suntem o singură naţiune”.

S-a desfăşurat în sala de expoziţii subterane a unei staţii de metrou numite “TAKSIM” şi a reunit studenţi din Turcia, Irak, Indonezia, Somalia, Djibouti, Azerbadjan, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Ciad, Nigeria, Surinam, Uganda, Afganistan şi Palestina.

Misiunea acestora  vizează creşterea generaţiilor care recunosc conştiinţa unei fraternităţii universale, care sunt familiarizaţi cu modernitatea prezentă în toată lumea şi cu sistemul care are capacitatea de a o organiza. De asemenea, sunt preocupaţi de mai multe tări de nevoile acestora, dar mai ales de cei care sunt cunoscători ai culturii şi religiei islamice. Sunt receptivi în ceea ce privesc diferenţele şi au o viziune largă şi lucrează pentru a răspândi şi de a stabili buna dreptate pe pământ.

Viziunea generală este aceea că toţi respirăm acelaşi aer, beneficiem de acelaşi soare, sol, apă şi că Dumnezeu ne binecuvintează pe toţi. Aceste lucruri fac ca oamenii să interacţioneze unii cu alţii.
Diversitatea şi viteza cu care informaţiile circulă prin mass-media, ne fac mai aproape unul de altul, comparativ cu ultimii ani. Cultul islamic este unul divers. Aşa cum musulmanii cred în acelaşi Dumnezeu, în aceeaşi carte, care se uită către aceleaşi direcţii. Dar când vedem evenimentele dintr-o perspectivă asemănătoare, rezultatele vor fi vizibil diferite. De aceea, astăzi este o nevoie şi o responsabilitate pe umerii culturii noastre de a lucra în diversitate, decât să facem eforturi asupra lucrurilor şi persoanelor individuale şi relativ mici.

Studenţii turci organizează seminarii şi ateliere de creaţie care contribuie la educarea studenţilor vecini, se ocupă de activităţi care leagă mai mlte grupuri de studenţi din diferite părţi ale lumii. Publică buletine de ştiri, reviste, cărţi, dar şi casete şi DVD-uri.

150 ani de artă în Cartierul Pera


În luna aprilie, Institutul Francez din Istanbul a găzduit o expoziţie de fotografie din Peca cu cele mai importante clădiri care au existat între 1845 şi 1916. Expoziţia prezintă viaţa şi pictura în Pera, în timpul celui secolului al XIX-lea, picturi care se regăseau şi în colecţia de ziare ale vremii. De asemenea existau şi picturi copiate după cele originale care reprezentau clădirile din acea vreme.

Majoritatea acestor clădiri au fost dărâmate, iar în locul lor construite alte edificii care sunt prezente şi în expoziţia de la Institutul Francez din Istanbul. Seza SINANLAR USLU, artistă în ceea ce priveşte istoria şi lector în istorie, este creatoarea acestei expoziţii. Aceasta doreşte să fie o “derivare” a PHD-ului. Pentru cei care nu cunosc, PHD este echivalentul doctoratului în română. Aceasta a studiat clădirile din Istanbul făcând proiecte de cercetare şi colectând informaţii din ziarul “Istanbul”. “În acea perioadă, cultura, arta, relaţiile publice au început să apară în ziare. Între 1840 şi 1916 ziarele erau pline de evenimente legate de artă, iar această colecţie de cotidiene se regăseau şi în Franţa, ceea ce reflecta această perioadă artistică”, a declarat Seza SINANLAR USLU.

Cartierul din Pera, care reflectă cu tărie schimbările sociale şi culturale care au decurs încă din anul 1850 în Imperiul Roman, a fost un spaţiu preferat de către artişti. Mulţi artişti ai diverselor culte religioase, îmbrăţişau diversitatea etnică a populaţiei imperiului Otoman ori cea europeană care stăteau în Pera şi care aveau să fie viitorii artişti ai locului. În Pera şi-au găsit ateliere şi şi-au expus munca pe trotuare. Între timp, ziarele care erau tipărite în Pera acoperau în mod regulat expoziţiile, la fel cum artişti lucrau şi discutau despre ilustrarea Imperiului Otoman.

Expoziţia se oferă a trece prin 150 de ani, urmând indiciile lăsate de un infinit şi vivace univers cultural şi artistic, prin străzile şi clădirile cartierului. Este de asemenea o dovadă a prieteniei dintre artişti, a gustului pe care oamenii îl aveau pentru pictură, al spaţiilor şi datelor expoziţiilor.

Între 1840-1916 în fiecare zi apăreau din ce în ce mai multe ziare în care articolele despre artă erau pe prima pagină. Oamenii îşi trimiteau pozele la ziar ca să apară, iar cei apropiaţi să ştie unde îi pot găsi. Această perioadă este foarte importantă, mai ales că aceste ziare erau găsite în Paris. Chiar dacă acestea erau tipărite în Istanbul, nu a existat niciodată o colecţie a acestora, singura fiind doar cea din Franţa.

Ziarele franţuzeşti erau zilnic de vânzare, când epoca artei se regăsea în ziare. “Am vrut să reînviu arta picturii”, a spus Seza SINANLAR USLU.

Pe strada Independenţei se găseau 22 de astfel de prăvălii are artiştilor care îşi vindeau propriile creaţii. Singura problemă era că aceştia erau la fel de mici cât şi tablourile lor.

Această expoziţie doreşte să arate oamenilor lucruri pe care nu le cunosc sau despre care doar au auzit. “Am învăţat o mulţime de lucruri. Am urmărit ziarele şi am notat tot ce am considerat important. Mi-a plăcut tare mult şi am publicat informaţiile pe acele panouri ca lumea să înţeleagă mai uşor”, a încheiat Seza SINANLAR USLU.

Istanbul


Săptămâna trecută am fost în Istanbul cu un proiect “Digital Bridges”. Am avut muncă de teren, am vizitat locuri, am mers la evenimente şi am scris câteva articole, am ataşat poze. Problema e că eu nu ştiu turcă, iar interviurile erau luate de către colega mea de echipă. O altă problemă era că ea nici nu prea ştia engleză, de aceea foloseam cu încredere google translate, deşi nici ăla nu arăta bine tot timpul.

Din ce am văzut, din ce am intuit şi din ce mi-a zis goagăl translate, am reuşit să scriu câte ceva.

Aşa că urmtează nişte mini-articole, impresii despre locurile în care a trebuit să merg.