Archive for February, 2010

Neputincioasă


Ca să încep cu “brio” acest post, voi posta următoarea melodie (Mettalica – nothing else matters).

Poate vă întrebaţi de ce… Pentru că trec prin anumite momente grele, poate uşoare pentru cei care nu îşi apreciază anumite persoane de lângă ele…

 

Astăzi am asistat la o scenă la care nu credeam că voi lua parte vreodată. Bunicul meu s-a stins, a plecat departe de lumea asta. Înainte de asta m-a văzut pe mine şi pe strănepoată. La arabi se zice că dacă o persoană bătrână apucă să-şi vadă strănepotul, va ajunge în Rai. Draguţă chestiune, deşi pentru mine sunt doar nişte concepţii.

E atât de greu să îl vezi cum stă cârcit şi începe să respire greu. Să îi vezi mâinile aşezate în semn de rugăciune, iar ochii umezi şi incapabili să mai verse lacrimi. Să nu mai poată spune altceva decât “nu am aer” şi să strige după “mama”. Mi s-a sfâşiat inima să-mi văd bunicul în această ipostază. Am zis că eu nu vreau să mor la 84 de ani ai lui neîmpliniţi şi că prefer să o fac la 70 de ani, dar mult mai zdravănă. În fond, mulţi pot afirma că era bătrân şi că nu e aşa greu, dar este greu… atunci când este al tău.

Mă uit în jurul meu şi observ cât de infantile sunt unele lucruri care se petrec şi cât de nesemnificative sunt în comparaţie cu astfel de clipe. Văd multe chestii, intuiesc enorm de multe lucruri, dar prefer să rămân acolo unde sunt pentru că aşa mă simt eu bine. Poate doar un lucru am de zis… Că nu ar fi corect ca un om să fie criticat în funcţie de persoanele cu care intră în contact.

Moartea nu te întreabă nimic… nu te întreabă dacă îl placi sau nu pe x, nu te întreabă dacă îţi e foame sau dacă eşti nespălat. Nu o interesează dacă ai bani sau nu… Pur şi simplu vine, te ia şi atât. Probabil este una, dintre multele lucruri, care ne face să fim egali cu ceilalţi. Căci, în fond, pentru ea… nothing else matters…

Advertisements

Nocturniadă matinală


Sunt leneşă doar atunci când am chef sau când nu am chef de anumite lucruri. Nu îmi este somn, iar omul când nu are ce face…îşi găseşte de lucru.

Şi uite aşa, pe ici pe colo iveşti tot felul de chestii pe imensa asta platformă ce o numim…net. Uneori te ajută să-ţi dai seama cum unele persoane fac anumite chestii ca tine, chiar dacă nu aveţi nicio legătură. Tot timpul ne place să părem originali, dar atunci când pornim de la zero, avem tendinţa să apelăm la deprinderile vechi. Ale noastre, ale celorlalţi sau ale anumitei persoane mai mult sau mai puţin cunoscute. Şi uite aşa ajungem la replici de genul: “Fac asta pentru prima dată cu tine”, deşi “prima dată” a fost de mult “fumată”. Uneori avem impresia că persoana pe care o avem lângă noi merită mai mult din partea noastră (uneori mai mult decât a meritat o persoană din trecutul nostru) şi de aceea îi spunem astfel de chestii ca să se simtă preţuită… Posibil, aţi spune sau m-aţi contrazice. Păi, da, că şi eu mă contrazic. Am învăţat să spun de la bun început tot ceea ce am de spus ca să nu mai am surprize pe viitor. Şi a mers bine. Îmi place. De ce să afirm că “fac asta cu tine pentru prima oară”, dacă deja am făcut-o de nenumărate ori cu altă persoană. Şi nu vă gândiţi la prostii, ci pur şi simplu, spre exemplu, la anumite locuri în care mergeai cu o persoană. Dacă persoana dispare, apare alta care o va înlocui. Şi de multe ori punem în balanţă ceea ce am avut cu ce avem. Şi încercăm sau nu să îi atribuim o valoare mai mare faţă de cea veche. De ce? Păi, ca să ne simţim noi mai bine, să nu avem sentimentul că am pierdut un război spiritual.

Poate tot ceea ce pălăvroscriu eu aici pare o porcărie, dar dacă stau să citesc tot ceea ce am scris, încep să-mi dau dreptate. Iar tot ceea ce se petrece în jurul meu îmi confirmă nebunia.

Fericirea

Uneori, aşa cum spunea şi Corina la un seminar, ai atât de multe idei, încât nu le poţi termina pentru că sunt completate de altele, şi altele, şi altele.

Meditez în această noapte cu ochii pe ceas. Peste câteva momente voi avea alături de mine persoana iubită. Şi mă gândesc… Oare ce face? E bine? A găsit vreo gagică prin tren? Măcar e drăguţă?…. De fapt, doarme cu băluţe prin ghetuţe. Sigur mă visează sau se gândeşte la mine. Probabil crede că dorm şi daia nu-mi dă mesaj. Bine face.

Toate gândurile astea mă bucură, mă fac să mă simt fericită-n nebunia mea. Probabil că există persoane care contestă acest lucru. Dacă aţi fi în situaţia asta, cu siguranţă acea persoană şi-ar dori să aibă ce aveţi voi. Căci în fond… ce rost să ai bani, dacă nu ai iubire?

Eu sunt fericită că-l am pe el, atâta timp cât vom decide amândoi. Momentan este “un contract” pe perioadă nedeterminată.

Mai bine mă opresc pe aici ca să nu mă apuce un aberat spornic.

Noapte bună pentru cei care vor citi acum şi bună dimineaţa celor care o vor face… dimineaţa.

Lockerz!


Ce este Lockerz ?

Lockerz este un site care constă în vizite. La fiecare logare pe zi primeşti câte 2 puncte. Zilnic, ţi se va pune şi o intrebare tip sondaj de opinie la care primeşti încă 2 puncte. Dacă trimiţi o invitaţie către un prieten, mai primeşti 2 puncte. La 20 invitaţii devi Z-lister (în loc de 2 puncte câştigi dublu, adică 4) şi primeşti şi un tricou de la aceştia.

Ce poti face cu aceste puncte ?

Iti poti achizitiona o gramada de bunuri.

Exemplu: aici şi aici.

Si nu, NU E FAKE. Fondatorii acestui site sunt cei de la Facebook şi Amazon. În plus, vă puteţi convinge singuri, pe Youtube sunt sute de înregistrări video în care diferite persoane din diferite tări îşi desfac coletul în faţa camerei. Scrieţi doar “lockerz unboxing” şi vă vor apărea sute.

De asemenea, am descoperit şi un forum al românilor care sunt înregistraţi aici.

Pe site se poate intra DOAR cu invitaţii, cine vrea invitaţii îmi poate trimite mail la niculaeanda@yahoo.com cu e-mailul pe care doriţi invitaţia sau postaţi un comentariu la acest articol, iar eu am să trimit cât mai repede o invitaţie, apoi voi şterge mail-ul din comentariu. Invitatiile sunt gratis, desigur. Nu aveti nimic de pierdut. Posibil ca mail-ul să-l primiţi în SPAM.

 

NOU: Acum au dat drumul şi la secţiunea “Play” unde câştigaţi 2 puncte (4 pentru z-listers) la vizualizarea filmuleţelor postate. Şi nu e doar unul, sunt foarte multe, iar pe zi ce trece vor atinge mii.

Home


Şi uite că ieri am scăpat de ultimul examen.

L-am dat la nouă dimineaţa, iar trenul era la 9:19… L-am pierdut, evident. Următorul? Păi, la 14:00.

Pentru că mi-a expirat abonamentul de RATB m-am gândit că decât să mai cheltui 10 lei pe drum: facultate-acasă-gară, mai bine merg direct la gară.

Am ajuns pe la 10, dar am avut noroc să mai stau de vorbă cu o tipă care făcea facultatea în Cluj. Avea tren la 12:24. Am stat de vorbă despre facultate, chestii generale. În fine, a plecat.

Mai târziu a apărut o doamnă care m-a rugat să am grijă puţin de bagaje cât timp îşi ia bilet. Avea o groază de bagaje, multe d-ale nepoatelor. Boon… Trece timpul şi mai târziu apar cele două nepoate. Mai bine mă abţin în a le descrie pentru că aş putea fi acuzată de “răutate”.

A trecut timpul, a venit trenul, am plecat şi iată-mă acasă.

Acum sunt nerăbdătoare să vină ziua de mâine. Vine şi iubi meu acasă.

I am mega happy!

Pupiciiiiiiiiiii!!!

Pentru sufletul meu…


Aţi simţit vreodată cum inima stă să vă crape în piept, sângele să circule puternic în vene, să aveţi un gol în stomac când vă gândiţi la persoana dragă? Ei, bine, aşa mă simt acum. Parcă aş fi un copil care se bucură la o acadea sau,mai nou  în societatea noastră, la un joc video primit din partea părinţilor.

Gândul că îmi voi revedea sufletul pereche mă face să mă simt ca un copil de grădiniţă, să ţopăi. Şi râd, râd tot timpul, râd cu poftă şi zâmbesc până fac febră musculară la gură. Simt că am o armată de pitici pe creier care vor să răbufnescă.

Presiunea pe care o simt în suflet vrea să iasă, să-mi curpindă trupul aşa cum îmi cuprind mâinile lui calde şoldurile. Să-i simt mângâierea pe pielea fină, iar respiraţia lui să mă gâdile pe gât. Să-mi şoptească cuvinte dulci la ureche, iar tibrul vocii sale să mă facă să mă treacă mii de fiori.

Vreau, vreau să mă pierd în sărutul lui. Să uit de mine, să mă las purtată de val, de toate sentimentele care mă fac să fierb toată, să simt că mă topesc…

Dedicaţie pentru sufletul meu pereche, una dintre melodiile noastre…

George Michael – Jesus to a child