Archive for September, 2009

Pe picior de plecare


De o săptămână tot mă pregătesc de plecare. Iată ca a venit ziua cea mare… În noaptea asta plec.

Am început rezonabil cu bagajele… Un geamantan cu haine, un rucsac cu lucruri pentru igiena corporală… încă o gentuţă mică tot cu astfel de lucruri… apoi o altă sacosă cu nişte încălţăminte.

M-am învârtit, m-am sucit, am mai pus nişte pantofi că, deh, să am.

A… nu trebuie uitate cele două cutii pline cu obiecte “utile”.

Am dus la maşină aceste lucruri… Înainte să cobor cu imprinanta, mi-am dat seama că am uitat topurile de hârtie, puiul,ursuleţul de la Miţu şi alte mărunţişuri… După toate acestea, am ajuns în casă şi până la această oră am mai umplut o sacosă… Oare când mă voi opri?

Răceală… again


De-abia, de-abia mi-am mai revenit şi eu.

Sunt răcită de…1…2….3…. o saptămână. Sunt înfundată în nas, în urechi, bine că nu şi-n altă parte.

Am turnat tone de ceai în mine, pastilute, am umplut batiste cu “produs” şi încă o fac.

Nu am chef să mănânc mai nimic. Nu simt gustul, aşa că mă oftic atât de tare încât nu mai bag nimic în gură.

Partea cea mai bună a răcelii este că nu îţi vin la nas mirosurile neplăcute: un pârţ de-al câinelui, mirosul wc-ului după ce se mai duce câte cineva (mai ales cele publice, iac!!!), mirosul de gaz (aici nu e bine, poate facem poc) şi etc, etc.

Mă bag iar la TV că acolo îmi bubuie mai puţin capul… Când stau la calculator mă apucă tot felul de stări auxiliare.

Cheers!

Ştiu


Ştiu că nu am mai scris de mult, dar cer scuze pentru că nici nu am s-o fac.

Am multă treabă, da… treburi multe este. Îmi pare rău pentru cei care tot intră şi văd zilnic că vizitează blogul,  poate-poate postează şi nebuna asta ceva nou.

Ei bine, cred că înainte de “pleacare” voi adăuga lucruri utile.

Pupici!

P.S: Azi a fost 13. Nu sunt supersiţioasă, dar azi a cam fost o zi de cacao cu lapte…

Pissed off


pissed_offDimineaţa asta am început-o OK, apoi am fost invadată de bâzdâci.

Frate, ştiu că mulţi nu au toate ţiglele pe casă, dar nici chiar aşa.

De când a plecat iubitul meu, primesc tot felul de add-uri pe messenger. Cine sunt şi de unde, habar nu am, dar nu asta contează.

M-am săturat de toată prostia acestor specimene. Din întrebări cu tente sexuale nu ies, frate! Obsedaţi, frustraţi, care stau şi-o freacă, sunt în palmă păroşi, iar mai mult decât atât,  low brain.

Take a life, rataţilor! O să muriţi frecând-o la calculator! Vă mai plângeţi că nu găsiţi o fată care “să vă iubească”. La o astfel de abordare nici nu mă mir de ce.

Mi-e dor…


Înainte să plec cu Andrada bibliotecă, am să-mi răpesc din timpul “aranjării” ca să postez cele ce urmează.

Acum câteva minute dădeam clickuri aiurea pe aici, prin foldere, pe unde prindeam. Brusc, am găsit un video de la ultimul karaoke în care am cântat My immortal.

M-am emoţionat la culme…

Ţin minte, toţi stăteau în spate, beau bere, suc, etc şi ascultau pe cei care cântau.

Am urmat eu. După câteva minute, toţi din spate au venit în faţă, s-a strâns mulţimea şi mă ascultau cu atenţie. Mulţi zâmbeau, mulţi erau curioşi, alţii atenti.

La mijlocul piesei, au început aplaude, să fluiere, să “chiuie” dacă pot spune aşa pentru că le-a plăcut. Sunt sigură de asta.

Ce momente plăcute… mi-e dor de karaoke… Vreau să mai cânt pentru mulţime… mi-e dor…