Astăzi l-am trimis pe ultimul drum pe Cristi (n-a murit :)). L-am dus la gară. El începe şcoala mai devreme ca mine pentru că este la Academie.

După cum ne aşteptam, trenul a avut întârziere. Doar puţin. Aşa, vreo 40 de minute.

Timpul “a expirat”, iar trenul a sosit în gară. În câteva secunde, toată lumea a început să se agite, să se împingă, sa dea peste tine cu bagajul. “Să nu plece”, zise o babă în spatele meu. O doamnă, din cauza acestor cretini a căzut împinsă de mulţimea grăbită. A luat doar un bot de asfalt, nimic mai mult.

Frate, trenul nu pleacă până nu primeşte semnalul de oprire! E culmea! Ajunsă în faţa trenului, am asistat la o altă scenă. Un moş era împins pe scări să urce mai repede. “Dacă pleacă trenul şi nu apucă să bage bagajele?”. Mai bine nu mai ies din casă. Mă simt în plus pe lângă aceşti intelectuali!

Advertisements