Mi-am adus aminte că prin martie am participat la un astfel de concurs.

Pentru că netul meu merge atât de prost, nu am reuşit să îmi downlodez antivirusul pentru laptop. Aşa că tot am prieteni. În fine, iată cum suna povestea:

Povestea tinereţii mele-i scurtă… în ceea ce priveşte viruşii.

Nu pot să zic că am o poveste şi atât. Am mai multe. Intrebarea e următoarea: „Când nu are Anda viruşi?”. Ei, bine, este o întrebare complicată.

De când am venit în Bucureşti la facultate am renunţat în a mai avea un animal de companie, aşa cum aveam în Constanţa. Lucrul ăsta m-a afectat, aşa că am început să cresc tot felul de „animale imaginare”, de dorul căţelului meu. Pot spune că am o crescătorie de virusei, pe care i-am ajutat să se înmulţească. La început erau câţiva prichindei. Dacă ar fi stat cineva la calculator nu i-ar fi simţit, dar eu le ştiam existenţa. Nu aveam un antivirus pentru că na, cine e nebun să-şi omoare copilaşii.
Povestea lor a început în Constanţa. Era o familie mică, iar când au dat de viruseii din Bucureşti s-au înmulţit considerabil. Acum mă supără, nu sunt cuminţi. Până şi cel mai banal joc se mişcă în poze. Nu mai zic că stau vreo două minute faţă de 15 secunde ca înainte.
Să zicem că am nevoie de un antivirus, aşa cum am avut nevoie de o zgardă cu electroşocuri pentru câinele meu care latră ca un cretin atunci când vine cineva în casă. Pe el în „electroşochez”, iar pe virusei ar trebui să-i ard, să-i ia mama lui Windows Xp.
Adevărul este că după ce-mi instalez Windows-ul, nu am încredere în vreun Antivirus, iar dacă mă hotăresc să iau vreunul, ori nu merge, ori trebuie plătit, iar eu nu am bani pentru a investi în aşa ceva. Mai uşor e să dau format.
Deci, nu port antivirus în ideea că viruşii oricum intră. De ce să stea săracii să se lovească de un amărât de firewall, pe care la un moment dat îl vor dărâma? Măcar să am viruşi sănătoşi, nu nişte marmote ameţite care s-au lovit insistent în acel zid.
Ei, bine… Şi cum plăcerea asta s-a cam dus, pot spune că acum am nevoie de un antivirus. Am instalat Avast!, dar e cam mort decât viu. Nu face nimic. Înseamnă că viruseii dorm!!! Aşa se întâmplă probabil când laşi pe cineva să-ţi instaleze un antivirus, după ce te-a bătut la cap două ore, ţi-a băut tot sucul şi a fumat ţigară după ţigară.
Acum stau şi mă uit la el. Singura chestie care mă încântă este acel „a” care este şi iniţiala numelui meu. Măcar asta să ne lege.

Concluzia mea ar fi că nu sunt o mamă autoritară, iar copilaşii au întins coarda foarte mult, atât de mult încât am nevoie de un antivirus BUN, nu orice bâlci de doi lei.
Poate BitDifender este alegerea cea mai bună.

Copilaşii mei aşteaptă un alt antivirus. S-au săturat de aceeaşi mazăre, fasole şi cartofi fierţi pe care le primesc în fiecare zi, atât la felul 1 şi 2, cât şi la desert.

Ia uite ia aici!

Advertisements