Cristi tocmai a scris un articol despre “Jocurile pe calculator si comunitatile online”.

M-am gândit să aduc anumite completări în ceea ce priveşte repercusiunile acestor lucruri.

Pe lângă faptul că persoana respectivă intră în sfera anti-socialului (în viaţa de zi cu zi), ceea ce mă doare mai mult pe mine este că nu ştie să se exprime corect în limba română.

Ajunge să comunice cu diferite persoane care scriu greşit, iar ei uită şi ceea ce mai ştiau corect din anumite expresii. Pe lângă prea cunoscutele “sh”, tz”, aceştia au mai invetat diferse abrevieri gen: “dk nu vb cu mn”. OK, asta nu e nimic grav.

E drăgut când vezi scrieri de gen “Vrei să vin la tine s-au nu?”, “A-ţi greşit”, iar restul cuvintelor care necesită cratimă sunt scrise unit. NU, NU e drăguţ.

OK, nici asta nu e AŞA grav. Ce ar fi să pocim cuvintele, să nu mai ştim cum se scriu anumite cuvinte: “înpreaună”, “jicnire”, “repercursiune”, “puctu meu de vedere”, “celelate”, etc.

Mai grav este atunci când, cu bună intenţie, le spui unde au greşit şi îi ajuţi să-şi corecteze exprimarea. Unii îţi mulţumesc, iar alţii te critică pe un motiv banal, cum ar fi: “Dacă înveţi să scrii corect nu ai nimic în cap, nu poţi discuta cu cei din jurul tău, ceea ce rezultă că eşti un robot”. Mi se pare absurd. Poate sunt eu absurdă.

De ce se ajunge la astfel de lucruri?

Păi, simpaticul nostru gamer îşi petrece cât mai mult timp în faţa calculatorului. Nu mai frecventează cursurile la şcoală, pierde noţiunea timpului (îşi dereglează regimul somnului), apoi se trezeşte că are prea multe absenţe, a fost exmatriculat sau a picat un an. Lucrul acesta îl face să se resemneze, dar nu renunţă la jocuri. Încet, încet, în cazul în care respectivul/a are prieten/ă, va constata că rămâne fără persoana iubită care se satură să vadă acelaşi joc când merge în vizită.

Acestea sunt puţine lucruri pe care le pierdem. Sunt mult mai multe, aş scrie pagini interminabile, dar risc să plictisesc. N-am s-o fac.

Aşadar, jocurile pe calculator ne aduc multe minusuri: pierdem prieteni în viaţa reală, pierdem ani din şcoală, pierdem noţiunea timpului, pierdem o viaţă sănătoasă (fie ajungem scheleţi, fie obeji) şi tot aşa.

Singurul plus al jocurilor, din punctul unui gamer: e fun, cunoşti oameni în toată ţara (doar virtual, dar pe care îi poţi cunoaşte în timp prin ceea ce se numeşte gather) şi obţii mega chestii în jocul respectiv care-ţi oferă o stare de euforie: “i-am dat head shot lu’ bulangiu’ ăla”, “mi-am luat armură nu ştiu de care”, “am făcut nu ştiu ce level pentru nu ştiu ce vrajă” şi tot aşa.

Şi eu m-am jucat excesiv acum trei ani, m-am îngrăşat foarte mult, arătam naşpa şi scriam greşit. Ajunsesem să mă gândesc de două ori înainte să scriu ceva în caiet pentru că vedeam tot felul de scrieri pe net, greşite şi corecte, doar că nu mai ştiam care e varianta corectă.

Acum mi-am spălat păcatele şi mă bucur că am trecut peste asta.

Nu vă lăsaţi pradă jocurilor pe calculator. Nu zice nimeni să nu mai jucaţi, dar jucaţi cu cap!