Păi, ce să faci? Îl pierzi. Şi nu oricum… la câţiva metri de tine, apoi suni disperată poliţia.

Astăzi stăteam într-un leagăn, într-un parc unde copiii mişună precum furnicile. În timp ce iubitul meu mă legăna, la câţiva paşi de noi a trecut o tanti care plângea cu telefonul la ureche. S-a îndreptat către scara unui bloc din apropiere, apoi striga disperată: “Vladuţ”. Un nene îmbrăcat cu o cămaşă de zici că era poliţai, dar nu era, îi dăduse telefonul. Cu ochii plini de lacrimi aceasta i-a spus că a sunat la poliţie. După ce a înapoiat telefonul domnului, femeia noastră îndurerată şi-a găsit copilul după o maşină, la doi metri de dânsa. Probabil ciutanul făcea treburi mici pe acolo după roată.

De ce a pierdut tanti copilul? Stătea cu celelalte doamne la bârfă şi a lăsat copilul de capul lui prin parc. Suntem părinţi responsabili, nu e aşa?

Advertisements