O zi petrecută la ţară.

„Bă, Ioane, ai pregătit căruţa?”, se aude din curte glasul răguşit al unchiului Vasile. Cu ochii întredeschişi mă uit la ceas. Este 6:20 dimineaţa. „Oamenii ăştia n-au somn?”, spun în timp ce-mi bag capul sub pernă. În scurt timp, cocoşul începe să cânte. „Am să te fac friptură!”, strig nervoasă, apoi mă ridic pe marginea patului.
Fac câteva mişcări de gimnastică şi ţopăi puţin ca să-mi revin. Parchetul umflat, acoperit cu un covor roşiatic, scârţâie îngrozitor. Trag cu putere de uşa dulapului care se desprinde din balamale. „Asta îmi mai lipsea!”, bombăn, după care scot câteva haine. Mă îmbrac şi ies grăbită din cameră.
Pe hol mă împiedic de un ficus pus la intrare, pe care îl răstorn. Ridic ghiveciul şi curăţ de pe jos pământul risipit, apoi cu o mişcare rapidă de picior, împrăştii rămăşiţele rămase. Curtea este plină de găinaţ, dar asta nu mă împiedică să ies desculţă.
Pe marginea fântânii este aşezată o găleată din metal, plină cu apă. Îmi umezesc mâinile, dar printr-o mişcare greşită, o rărstorn. „De ce ai vărsat apa?”, mă întreabă vocea piţigăiată a verişorului meu, Vlăduţ, care apare neobservat. Este un băieţel de vreo cinci ani, murdat de dulceaţă pe mâini şi pe la gură. „Am vărsat-o ca să nu te speli tu!”, îi spun răutăcioasă în timp ce acesta îşi şterge murdăria pe maieul alb, descusut pe la margini. Vreau să-l prind, dar acesta fuge. Îl urmăresc până-n spatele casei, însă îmi scapă.
Aici, mătuşa Marioara aleargă după o raţă şi gâfâie la fiecare oprire. Baticul, strâns în jurul capului, îi scoate în evidenţă faţa rotundă şi fruntea lată, plină de sudoare. În mâna dreaptă ţine strâns cuţitul, iar cu o batistă legată la încheietură îşi şterge umezeala. Măcănitul disperat al păsării răsună-n toată ograda. „Mai bine tăia cocoşul!” îmi spun în timp ce Marioara ia gâtul raţei. Corpul decapitat se zbate cu aripile deschise, iar sângele se prelinge-n pământ.
Brusc, Vlăduţ iese din hambar. Părul blondin, puţin peste urechi, este plin de paie. Se strâmbă la mine şi aleargă spre Goguţă care este legat de grajd cu un lanţ gros. În castronul de plastic are o bucată de mămăligă întărită, pe care puştiul o ia şi o dă celor doi porci care grohăie zgomotos în cocina de alături.
Mă apropii de el şi-l apuc de mijloc. Îl învârt de două ori în aer apoi îmi îl las jos. Copilul râde şi-mi spune că mai vrea. La scurt timp, soseşte unchiul Vasile care aduce căruţa plină cu lucernă.. Vlăduţ se repede să îi sară în braţe. Acesta îi sărută fruntea şi-l aruncă în aer de două ori, după care mă îmbrăţişează.
Mergem în bucătărie. Aici, Mătuşa Marioara jupoaie raţa de pene, iar tata fumează o ţigare. „Fă, adu nişte ţuică să-l cinstesc pe văru’ meu!”, îi spune acesta în timp ce dă drumul la muzică populară. Brusc, uşa se deschide. În prag apare mama împreună cu verişoara mea, Mina. Este o fată de vârsta mea, miniomă, brunetă, cu obrajii bucălaţi şi plini de pistrui. Ţine în mână un coş plin cu cireşe, pe care-l lasă pe masă.
Zâmbitoare, mă ia de mână şi plecăm în sat. Ajungem la grădiniţă. Aici, îi întâlnim pe Mimi şi Florin, prietenii noştri, care se dau în leagăne. Ca de fiecare dată, sărim gardul şi ne suim pe balansoar. Ne dăm cât putem de tare, iar Mina, speriată, mă roagă să mă opresc. Nu o bag în seamă, iar aceasta se dezechilibrează şi cade. Cu dinţii plini de pământ, plânge în hohote. Ne grăbim cu toţii să o ajutăm să se ridice. Are obrajii plini de lacrimi şi hainele prăfuite. „Vreau acasă!”, spune supărată, în timp ce se scutură. Vinovată de situaţia creată, îi cer scuze, apoi o îmbrăţişez. Supărarea trece imediat şi mergem spre casă.
Afară se întunecă tot mai repede, iar uliţa se umple încet, încet de sătenii care vin cu vacile de la păscut. În scurt timp ajungem acasă, unde este mare veselie. Se bea, se mănâncă şi se dansează. Mina se duce în casă, iar pe mine, unchiul Vasile mă ia la dans. Duhneşte a ţuică. Are faţa roşie, râde zgomotos şi chiuie la fiecare refren. Nu pot să îl opresc căci mă ţine strâns de mijloc. În colţ, pe banca din lemn, părinţii mei râd în hohote. Dintr-o dată, apare mătuşa Marioara cu oala de ciorbă în mâini şi reuşesc să scap din braţele lui nea` Vasile.
Se aşază toţi la masă, iar eu intru în casă, unde Mina şi Vlăduţ mă aşteaptă să jucăm şeptica.

Advertisements